Sir de ganduri

Sesiunea care tocmai s-a terminat a reprezentat un bun moment de reflexie (poate e prea mult spus), cu ocazia drumurilor intre urbea de pe Cris si cea de pe Bega. Insiruirea e aleatorie, toate fiind la fel de interesante din punctul meu de vedere.

1.Am auzit expresia “bine public”.  Poate cineva sa imi explice de cand incepe un bine sa fie “public”?Sa luam drept exemplu o sala de opera/filarmonica/teatru in care se afla 10 spectatori. Vorbim despre “publicul din sala”,nu?  Deci daca ei ar beneficia de un “bine” comun…acesta ar deveni public? Sau e nevoie de un numar mai mare de oameni?

2.O vorba din batrani spune ca de la dragoste la ura e un singur pas. Incep sa cred ca si de la respect la dispret distanta e la fel de scurta.

3.Moartea chiar exista! In data de 31.01 ea se plimba prin Timisoara sub forma unei Dacii Papuc (imi pare rau ca nu i-am retinut numarul de inmatriculare). Sper sa nu ii fi cazut nimeni prada. Oricum, un mare “bravo” pentru soferii care au impresia ca verdele lor intermitent e mai important decat verdele pietonilor.

4.Inca exista controlori seriosi pe trenurile din Romania. Poveste: In gara din Arad se urca in tren o batrana incarcata cu bagaje care a vrut sa se aseze pe primul loc disponibil. Dar acolo era un tanar (pana in 30 de ani) care i-a spus ca locurile acelea sunt ocupate. Fiind in tren din Timisoara nu vazusem sa fie ocupate, dar m-am gandit ca nu am fost eu atent.Dupa ce trenul a plecat s-a dovedit ca tanarul nostru ocupa DEGEABA 4 locuri. Iar un tovaras de-al lui altele. Asa ajungem si la controlor, care a observat ca pasagerul cu aere de vedeta a scapat ceva pe jos si nu se obosea sa adune mizeria proprie. I-a facut o observatie care insa nu a ajuns la nivelul nasului clientului CheFeRe. Dupa cateva secunde nasu’ a revenit si, cu cateva amenintari, a reusit sa il convinga pe tanar ca ar fi mai bine sa isi stranga resturile.

5.”Felicitari” pentru cei/cele care au mai incheiat o sesiune in care si-au luat notele pe baza talentelor extra-academice.