„Mărimea intensităţii unei plăceri descreşte progresiv până la saturare, dacă respectiva plăcere este satisfăcută în mod continuu şi neîntrerupt”.

Intrebare:

Se aplica legea de mai sus si in cazul narcomanilor sau altor dependenti (nicotina, alcool, ce vreti voi) ?

Eu am impresia ca nu.

http://www.youtube.com/watch?v=K54-kgkPyek

A doua faza draguta e de la The Late Show a lui David Letterman. ( multam Ovi )

http://www.youtube.com/watch?v=ABJLJZj9Zks

1.Am auzit expresia “bine public”.  Poate cineva sa imi explice de cand incepe un bine sa fie “public”?Sa luam drept exemplu o sala de opera/filarmonica/teatru in care se afla 10 spectatori. Vorbim despre “publicul din sala”,nu?  Deci daca ei ar beneficia de un “bine” comun…acesta ar deveni public? Sau e nevoie de un numar mai mare de oameni?

2.O vorba din batrani spune ca de la dragoste la ura e un singur pas. Incep sa cred ca si de la respect la dispret distanta e la fel de scurta.

3.Moartea chiar exista! In data de 31.01 ea se plimba prin Timisoara sub forma unei Dacii Papuc (imi pare rau ca nu i-am retinut numarul de inmatriculare). Sper sa nu ii fi cazut nimeni prada. Oricum, un mare “bravo” pentru soferii care au impresia ca verdele lor intermitent e mai important decat verdele pietonilor.

4.Inca exista controlori seriosi pe trenurile din Romania. Poveste: In gara din Arad se urca in tren o batrana incarcata cu bagaje care a vrut sa se aseze pe primul loc disponibil. Dar acolo era un tanar (pana in 30 de ani) care i-a spus ca locurile acelea sunt ocupate. Fiind in tren din Timisoara nu vazusem sa fie ocupate, dar m-am gandit ca nu am fost eu atent.Dupa ce trenul a plecat s-a dovedit ca tanarul nostru ocupa DEGEABA 4 locuri. Iar un tovaras de-al lui altele. Asa ajungem si la controlor, care a observat ca pasagerul cu aere de vedeta a scapat ceva pe jos si nu se obosea sa adune mizeria proprie. I-a facut o observatie care insa nu a ajuns la nivelul nasului clientului CheFeRe. Dupa cateva secunde nasu’ a revenit si, cu cateva amenintari, a reusit sa il convinga pe tanar ca ar fi mai bine sa isi stranga resturile.

5.”Felicitari” pentru cei/cele care au mai incheiat o sesiune in care si-au luat notele pe baza talentelor extra-academice.

Va rog pe fiecare dintre voi, cei care cititi, ca la urmatorul drum la biserica, indiferent de confesiune, sa aveti un gand bun pentru cei care si-au jertifit viata pentru libertatea noastra.

Indiferent daca a fost revolutie sau lovitura de stat acei oameni au murit sau au fost raniti pe strazile din Timisoara, Arad, Cluj, Brasov, Targu Mures, Bucuresti si celelalte orase in care comunismul a fost rapus.

“Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie.” – Ana Blandiana

Vizitati, daca aveti ocazia, Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet… http://www.memorialsighet.ro

Ca atare, am incercat sa raman putin singur cu gandurile mele. Din (ne)fericire, am constatat ca avea dreptate, ca ceea ce exista in mine, ascuns undeva in adancul constiintei, ar face bine sa ramana acolo. Ar face bine pentru mine, dar si pentru altii. Totusi, atunci cand iti acorzi putin timp pentru a medita la propria viata, la micile probleme care aparent trec pe nevazute trebuie sa te astepti si la rezultate neasteptate.

Concluzia ca esti apreciat, ca ai atras respectul unor persoane pe care le-ai dori aproape trebuie sa fie la loc de cinste. Faptul ca ai ajutat cat ai putut, iar mai apoi ai fost ajutat la randul tau neconditionat trebuie sa apara ca o rasplata, chiar daca uneori nemultumirea ne orbeste pe toti. Invidia, privirea plina de ura a unora nu trebuie sa impiedice un comportament decent si plin de respect din partea ta.  Iar atunci cand te simti nedreptatit, striga tare…dar fa-o cu argumente solide, nu doar de dragul comparatiei cu altul.

Desigur, fiecare va ajunge la concluziile sale. Important e ca atunci cand ai impresia ca toate sunt rele in jur, ca viata ta nu merge incotro ai dori,  sau ca fericirea ta nu mai este posibila din felurite motive sa iti dai seama ca Divinitatea te-a inzestrat cu anumite calitati, care te pot face sa treci peste orice obstacol.

Uneori e mai bine sa te dai la fund pentru ca apoi sa ai o forta mai mare de a iesi la suprafata. Stramosii nostri latini spuneau ca o greseala reprimata salveaza o suta altele, asa ca poate ar fi mai bine sa nu actionam chiar tot timpul in baza primului instinct. Cand te inarmezi cu rabdare si cu ganduri pozitive urmarile vor fi din cele mai bune. Cel putin asa e teoria…

Dum spiro, spero…

                                    Ma’nclin… de data aceasta in fata celor care am gresit in ultimul timp…  

V.F.